TRĂIEŞTE PENTU TINE!

NU LĂSA EGO-UL SĂ ÎŢI CONDUCĂ VIAŢA

„Cumpărăm lucruri de care nu avem nevoie,cu bani pe care nu îi avem, ca să impresionăm oameni care nu ne plac.” Dave Ramsey

Funcţia şi statutul nostru social ne definesc într-atât, încât uităm cine suntem de fapt.Ne îmbrăcăm cu funcţia şi nu o dăm jos nici chiar când murim. Am văzut un mormânt pe care scria „Ambasador Ilie B…”. Nepoţii nu merg la mormântul bunicului, ci la mormântul domnului ambasador. Probabil că aceasta a fost ultima lui dorinţă. Să rămână în amintirea tuturor drept ambasador. Ne umplem de diplome şi titluri, pentru a ne simţi valoroşi.

Valoarea noastră este infinit mai mare decât orice titlu pe care orice şcoală îl poate da. Simplul fapt că trăim este un miracol. Corpul nostru este o maşinărie perfectă, care ne poate sluji perfect zeci de ani. Nimeni nu a reuşit să creeze până acum un robot care să poată îndeplini atâtea funcţii şi care să reziste chiar şi un secol. Corpul are multe funcţii pe care le îndeplineşte singur, fără a fi nevoie de implicarea noastră directă. Dacă ar trebui să conştientizăm
fiecare respiraţie, probabil că am muri destul de repede, pentru că am uita să
respirăm. Fiecare organ intern are rolul lui.

Inima bate. Sângele circulă. Limfa drenează toxinele, stomacul digeră, ficatul metabolizează, rinichii…. Nici nu poţi cuprinde cu mintea întreaga activitate care se petrece în interiorul tău. Multe din procesele petrecute în interior sunt încă un mister şi pentru ştiinţă.
Nici nu îţi poţi imagina cât de complexă şi armonioasă este întreaga maşinărie internă. Opreşte-te şi conştientizează! Apreciază efortul pe care îl depune corpul tău pentru ca tu să trăieşti. Viaţa nu poate fi cumpărată! Este un
dar nepreţuit pentru care nu ai plătit nimic. Fii recunoscător şi adu bucurie în lume. Începe cu tine! Oferă-ţi timp să savurezi viaţa! Ne zbatem pentru lucruri care ni se parvitale. Ne ghidăm după reguli impuse de alţii.
Ne stabilim nişte ţeluri care nu ne fac mai fericiţi.
Fiecare are universul lui propriu, încărcat cu lucruri mărunte şi insignifiante. Ne interesează ce are altul şi ce zic alţii despre noi dar, de fapt, fiecare îşi urmăreşte doar propriul intreres. Interes care de cele mai multe ori e fals. E doar acela de a hrăni Ego-ul interior. Ego-ul e însă direct legat de alţii. Suntem atât de dependenţi de impresia pe care o lăsăm în mintea altora şi, de fapt, nimeni nu stă să nu doarmă nopţile gândindu-se la tine sau la ceea ce ai făcut tu, însă are insomnii gândindu-se la ce cred alţii despre el. Lucruri care ţi se par acum atât de importante peste 100 de ani probabil că nu vor mai conta deloc. Nimeni nu îţi va ridica statuie în amintirea lucrurilor mărunte pe care le-ai realizat în mod perfect. Şi chiar dacă ţi-ar ridica statuie, cine stă cu adevărat în faţa unei statui să se umple de recunoştinţă pentru faptele săvârşite
de acea persoană? De multe ori o statuie nici nu e băgată în seamă de trecătorii care merg repede, îngânduraţi, preocupaţi de statutul lor social, financiar şi moral. Totul se învârte în jurul lor şi nicidecum al statuii. Şi chiar dacă
s-ar învârti totul în jurul statuii, nu te-ar încălzi pe tine, dacă deja nu mai trăieşti. Miliarde de oameni se zbat acum pentru aceleaşi facilităţi pentru care se zbăteau şi strămoşii noştrii. Doar că acum plătim mai mult pentru confortul sporit. Tot ce trece de strictul necesar (mâncare, haine, un acoperiş deasupra capului şi căldură) se numeşte lux. Un lux care nu neapărat ne sporeşte calitatea
vieţii, dar pentru care ne sacrificăm o mare parte din timpul şi libertatea noastră. Ne facem rate pentru un televizor care la anul va fi de modă veche, pentru o canapea de piele care e foarte inconfortabilă (se lipeşte de pile vara
şi e rece iarna) dar care arată foarte bine şi poate umple de invidie orice vizitator. Muncim din greu pentru a ne permite ratele unei maşini de lux, dar trăim într-un apartament care costă mai puţin decât maşina. E un confort făţarnic. Nici măcar nu avem timp să savurăm confortul pentru care muncim
de dimineaţa până seara. Doar privirile pline de ciudă ale celorlalţi fac tot efortul! Ne umple Ego-ul de bucurie. O bucurie meschină, care ne face să uităm de adevăratele valori şi bucurii ale vieţii. Ciuda celorlalţi devine ca un drog pentru Ego. Vrei să le arăţi cine eşti tu de fapt. Şi de fapt nimeni nu se bucură sincer de succesele tale, iar tu nu ai timp să le savurezi. E un cerc vicios pe care trebuie să îl opreşti. Trăieşte pentru tine! Eşti singura persoană care
te însoţeşte de când te-ai născut şi îţi va fi alături până când vei muri. La sfârşit eşti tu cu tine!

Diana L. Palotas

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns