INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ DINCOLO DE CLIȘEU

Fiecare din noi am avut ocazia să cunoaștem persoane inteligente, cu IQ ridicat, cu reușite școlare, care nu au cunoscut succesul în viața de adult, spre deosebire de altele, care cu inteligență medie s-au bucurat de multe realizări și recunoaștere socială.
Întrebându-ne care este ingredientul care face diferența dintre succes și insucces, am ajuns la emoții. Emoția este un fenomen foarte diferit de procesul gândirii, având propria fiziologie și bază neuro-chimică. S-a dovedit că emoțiile sunt cele care oferă prima evaluare a unui eveniment (Frijda 1986). Deschiderea față de emoții, conștientizarea lor ca surse de inspirație și influențare a acțiunilor raționale, a dus la dezvoltarea conceptului de inteligență emoțională. Termenul de inteligență emoțională (EQ) a fost desemnat de Reuven Bar-On care o definește ca acea „capacitate fundamentală de a conștientiza, de a înțelege, de a controla și de a exprima în mod eficient emoțiile“. Conceptul și-a câștigat popularitatea în urma publicării de către Goleman în anii 1995 și 1998 a mai multor cărți de succes pe această temă.
Mult timp oamenii nu au știut cum să-și organizeze viața lor emoțională, fugind de propriile emoții sau negându-le în multe situații.Mesajele au fost mereu contradictorii, de tipul: ascultă-ți inima, ține cont de sentimentele tale, dar fii rațional.Cum să poți face asta? „Complexitatea ființei umane este dată de faptul că avem un sine bifațetat format din două individualități care nu se înțeleg“. (Epstein 1994; Greenberg §Pasqual-Leone 1995).O fațetă cuprinde fluxul rațional al conștiinței, acel „trebuie“ și cealaltă fluxul experiențial și senzorial al conștiinței,partea senzitivă și sensibilă Psihoterapia face posibilă integrarea cogniției cu emoția, ajutându-i pe oameni să înțeleagă în care emoții să aibă încredere, pe care să le urmeze.De asemenea să-și identifice emoțiile din experiențele personale, să diferențieze ceea ce simt ei față de alții și să-și valideze propriile trăiri.
Emoțiile sunt o sursă importantă de informare pentru schimbare. „Oamenii nu doar își simt sentimentele ci au nevoie să descopere și să înțeleagă semnificația acestora“.(Mahoney, 1995)Negarea emoțiilor, dificultatea de a tolera emoțiile dureroase, pot duce la apariția unor tulburări psihice.
În anumite cazuri, oamenii nu pot intra în contact cu emoțiile lor datorită apărărilor inconștiente.
Dacă sentimentele devin angoasante, aceste apărări, înlătură din conștiință componentele afectelor neplăcute. Afectele neplăcute includ anxietatea, depresia, furia. Mintea omului are o capacitate uimitoare de a inventa mecanisme care să îl protejeze de emoții neplăcute.
Mascarea problemelor nu le rezolvă, în multe cazuri le agravează făcând necesară terapia pentru descoperirea mecanismelor defensive ale persoanei.Factorul timp joacă și el un un rol important în procesarea unei experiențe emoționale.E necesar să acordăm timp unui sentiment care ne tulbură.Asta înseamnă a amâna acțiunile bazate pe impuls de moment.
Ceea ce pare a fi potrivit azi, mâine poate deveni greșit sau inutil.Emoțiile primare sunt primele impulsuri,sentimente ale unei persoane într-o situație,ca de pildă: furie la încălcarea spațiului intim,
frică la o amenințare, sau tristețe în cazul unei pierderi.Acestea sunt emoții primare,definitorii pentru supraviețuire și starea de bine. Acestea sunt adaptative, apar ca reacție la un eveniment concret care le-a provocat și dispar când situația care le-a creat se normalizează.
Emoțiile disfuncționale sunt cele pe care oamenii regretă că le au, sunt legate mai mult de propria persoană decât de o situație. Ele ar putea fi exprimate: „simt că fără tine nu pot supraviețui“, „nu știu ce să fac când mă înfurii, simt că pierd controlul și nimic nu mă poate ajuta sa ma calmez“,„știu că nu sunt demn de iubire, nu merit să primesc nimic, sunt lipsit de valoare“. Aceste sentimente negative devin copleșitoare și oamenii se simt prizonieri ai emoțiilor care sunt însoțite la scurt timp de gânduri distructive. Ele sunt disproporționate în multe situații datorită unor experiențe de învățare traumatice sau a unui atașament insecurizant în copilărie. În asemenea cazuri emoții din trecut pot invada prezentul și pot afecta sau distruge legături, relații prezente.
Viața emoțională este bogată și complexă.În unele zile putem fi fericiți, în altele triști, uneori ne putem simți rezonabil, alteori mizerabil. Nu există atașament fără pierdere,nu există dedicare fără frustrare, iluzie fără pierderea unei părți din ea.Emoțiile nu sunt bune sau rele, ci sunt pur și simplu experiențe de care oamenii au parte.Ele se înscriu în peisajul schimbător al vieții.Confuziile față de emoții provin din perfecționism, din intoleranța la incertitudine și ambivalentă.
Emoțiile neplăcute ca plictiseala,frustrarea,furia,invidia,gelozia,fac și ele parte din peisajului emoțional.Scopul vieții nu este acela de a avea o viată ușoară ci acela de a-i găsi sensul.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns